Vara Impreuna 1

campus1

Aşteptarea verii a măcinat sufletul multor persoane.Toţi fiind cu gîndul de a trăi o nouă experienşă, de a se arunca cu totul în acest amalgan de emoţii pozitive, care nu s-au făcut aşteptate.După o săptămînă de pregătiri şi fugă s-a început aventura noastră. Prima zi evident că mereu este cea mai stresantă. Asta şi era de aşteptat, căci cu prezenţa a 350 de copii in curte erau o mulţime de semne de întrebare. Vom reuşi? Ce trebuie să facem? Cum să trăim ezperienţa asta?

Mulţi dintre noi s-a simţit pentru prima dată în "pielea unui animator".Însă din puţinul pe care l-am avut am făcut foarte multe.Primele jocuri, dansuri, glume şi discuţii cu copii ne-au făcut pe noi să trăim la maxim aceste 2 săptămâni.Însă ceea ce ne împăca sufleteşte era rugăciunea din fiecare dimineaţă.Încrederea pe care am avut-o în DUMNEZEU n-ea ajutat să trăim fiecare moment ca o clipă de împlinire personală,conştientizat de fiecare în parte şi trăit cu multă răbdare şi credinţă în propriile forţe.

Cu ajutorul unui grup de 6 persoane din Italia-Udine, care deja de 3 ani ne bucură cu prezenţa lor între noi şi datorită curajului şi încrederii noi am reuşit să transformăm aceste 2 săptămâni într-o perioadă în care noi am crescut pesonal.Căci cu ajutorul acelui suflet de copil ce locuieşte in inima fiecăruia putem sa încercăm să "avem curajul pentru a zbura"!

Experienta grupului din Udine

Cind am venit aici pentru prima data in 2007 eram cu totii preocupati: faptul de a pleca intr-o tara din est, problema limbei, culturii si a obiceiurilor diverse. In acest an, dupa multi ani de intilniri, de lucru cot la cot si de confruntare permanenta, am plecat de aici cu o nostalgie infinita. Oricum a pleca la oratoriul Don Bosco din Chisinau este cum a pleca in orice casa salesiana, unde fiecare dintre noi se simte primit si poate oferi propriul serviciu pentru copii si pentru misiunea tinerilor.

Gindindu-ne la cum eram cind am plecat, ne vedem schimbati: ne simtim mai bogati de experienta traita.

Deseori se face greseala de a avea prezumtia de a fi mai buni si de a-i putea schimba pe acei copii; iar cind te intilnesti cu realitatea, devii constient ca nu trebuie sa schimbi pe nimeni, doar sa stai aproape de copii care iti ating inima si prin simplicitatea lor sunt capabili sa-ti ofere mai mult decit poti tu sa-i oferi.

Fiecare moment, de la asistenta in curte la servicul lmesei, de la dansurile verii la rugaciunea din fiecare dimineata, era vazuta printre dificultatea sarcinii si bucuria de a sta impreuna. Constienti ca educatia este un lucru ce tine de inima era important sa-l abordam trebuintei si ocupatiei, dragostea fata de copiii pe care i-am intilnit, fiindca simtindu-se iubiti si valorizati au fost capabili de a-si arata propriile calitati, devenind in asa mod adevaratii protagonisti ai Verii Impreuna.
Impulsul experientei era fara dubii rugaciunea care incepea si sfirsea ziua. Increderea constanta in Dumnezeu ne a ajutat sa traim mai bine fiecare clipa, simtindu-ne bine si incurajindu-ne in dificultati.


In cele din urma, nu putem sa nu ne amintim de afectiunea si preocuparile pe care copii le demonstrau in confruntarile noastre: cautand mereu un dialog, des facut din gesturi si priviri, din cauza dificultatii de limba, amintind ca foarte des ajunge putin pentru a crea o prietenie adevarata. Aceasta pentru noi este incercarea concreta ca sunt intradevar lucrurile simple care dau semnificatie vietii noastre.

Rezumind: familia, bucuria, rugaciunea si serviciul au fost cuvintele care ne-au acompaniat in aceste doua saptamini de "Vara Impreuna" si din care trebuie sa facem o comoara in viata noastra de fiecare zi.